Tin sa ii multumesc ca mi-a deschis ochii intr-un fel sau altul si acum imi privesc altfel copilul, il privesc ca pe un "om" mare. De multe ori vorbeam cu sotul despre el , de fata cu el, ca si cand nu ar fi fost acolo, el uitandu-se la noi si intelegand presupun tot ce spuneam, acum nu se mai intampla asta, acum il bagam si pe el in converstatie ceea ce se transforma intr-un moment comic cand il intrebam daca e OK cu ce vrem noi si el tot timpul raspunde cu "nana " , cuvant care il foloseste pentru a cere ceva( greseala de a noastra pentru ca atunci cand ii dadeam orice ii spuneam
na si nu
poftim ) .
Si cele doua nasteri descrise de ea mi-au adus aminte de nasterea mea , a fost una naturala plina de chinuri si de impins aiurea nesimtind contractiile, ea a avut sustinere din partea sotului pentru ca isi facuse cat de cat un plan, sotul meu nu era cu mine in sala si nici plan nu imi facusem, acum cand ma gandesc altfel vad lucrurile , puteam sa imi usurez si eu chinurile si sa am parte de o nastere cu mai putine frici.
Chiar aveam nevoie de o carte ca a ei, nu mi-a fost recomandata de nimeni , am gasit-o pe
libris,dar o recomand cu placere pentru alte mamici, pentru ca altii ( adica ei barbatii) sigur nu au sa o citeasca. Nu am cunoscut inca un barbat asa interesat de carti despre parenting sau despre ce simt femeile in timpul sarcinii sau dupa, nu zic ca nu ar fi dar eu insa inca nu i-am intalnit.
"Ma bucur ca sunt femeie pentru ca am impresia ca femeia trăieşte mai intens totul. Suferă mai mult, da, dar asta inseamna ca, pentru ea, mizele sunt mai mari, deci si bucuriile-s mai intense. " in caz ca va simtiti depasite de situatie si va ganditi ca ai vostri barbati nu sunt buni de nimic.
Chiar imi pare rau ca nu am inceput sa ma informez si documentez de inainte sa nasc, acum pentru unele probleme care au aparut in viata mea este destul de tarziu, cum ar fi alaptarea si diversificarea la bebelusi, nu am inceput bine nici cu una nici cu alta, am vrut sa alaptez dar al meu bebe dupa cateva inghitituri adormea si il trezeam si iar adormea si tot asa , a fost super obositor, nu stiam de ata de sub limba care daca ar fi taiata la timp poate il facea mai mancacios. Din aceasta cauza am alaptat 2 luni jumatate si de mancat nu mananca nici in ziua de azi mai nimic, iaurt si lapte cu cereale atat vrea atat ii dau, nu este slab dar nu cred ca e normal la varsta lui sa manance doar atat.
Inca nu am ajuns la capitolul negociere cu al meu copil , dar am invatat destul de multe despre asta din cartea Ioanei.
O recomand cu mare drag si Da Ioana esti un om frumos si bun, iti citesc in continuare blogul si te urmaresc zilnic pe facebook pentru ca am ce invata de la tine.